Back

ⓘ Volovăț, Suceava



Volovăț, Suceava
                                     

ⓘ Volovăț, Suceava

Vegetația comunei este reprezentată de păduri de fag Fagus Silvatica și stejar Quercus robur, aceasta reprezentând doar 20% din suprafață aparținând comunei. Aceste două specii se află în amestec cu specii de brad Abies alba, carpen Carpinus betulus, gorun Quercus petraea, paltinul Acer pseudoplatanus, arțarul Acer platanoides, frasinul Fraxinus excelsior. Stratul de arbuști este reprezentat de alun Corylus avellana si voniceriul Euonymus europaea. In substratul de ierburi partrund elemente acidofiele ca rogozul de pădure Carex pilosa, vinarita Asperula odorata, macrisul iepurelui Oxalis acetosera. Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonală ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de luncă corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Aceasta vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini Alnus icana, salcia Salix purpurea, cătina si dintre arbori plopul. Dintre speciile ierboase cresc plante hidrofile ca: rogozul Carex riparia și Carex hista și specii de trifoi Trifolium campestre.

                                     

1.1. Demografie Populație și religie

În perioada 2000-2010, populația comunei Volovăț a cunoscut o creștere în prima parte a deceniului scăzând drastic în cea de-a doua parte, așa cum este prezentată în tabel.

În anul 1880 erau 501 case cu o populație de 2217 persoane din care 1106 bărbați și 1111 femei, ca și confesiune 2158 fiind ortodocși, 22 catolici, 11 iudaică și 11 nedeclarați. Ca naționalitate 2158 erau români și 58 germani.

În anul 1890 erau 550 locuințe în Volovăț și 2 în Podu Vlădichii, având o populație de 2473 persoane și 10 în cealaltă, dintre care bărbați 1245 + 4, iar femei 1228 + 6. Erau de confesiune ortodocsă 2382, catolică 47, iudaică 50 și 4 nedeclarați. Ca naționalitate 2378 români, 95 germani, 4 ruteni, alte naționalități 6.

  • Recensământul din 1930

Conform recensământului efectuat în 1930 tabele din dreapta, populația comunei Volovăț se ridica la 3.093 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români 97.87%, cu o minoritate de germani 1.5%. Restul locuitorilor erau: polonezi 1 persoană și evrei 9 persoane. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși 95.15%, dar existau și minorități de romano-catolici 1.2% și baptiști 1.0%. Restul locuitorilor erau: greco-catolici 4 persoane, luterani/evanghelici 10 persoane, mozaici 9 persoane, altă religie 8 persoane și fără religie 54 de persoane.

  • Conform recensământului efectuat în 2011 tabele din stânga, populația comunei Volovăț se ridică la 4.952 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.858 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români 96.65%, cu o minoritate de romi 1.05%. Pentru 2.04% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși 53.53%, cu o minoritate de penticostali 43.94%. Pentru 2.04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Din punct de vedere religios a fost un sat ortodox cu peste 95% din populație, însă în perioada comunistă își face apariția penticostalismul, însă comuna rămâne în continuare majoritar ortodoxă.

                                     

1.2. Demografie Ruinele bisericii lui Giurgiu

La sfrșitul secolului al XIV-lea, boierul Giurgiu Giurgea de la Volovăț a construit o curte boierească și o biserică, ale cărei temelii se păstrează și azi. Fundațiile bisericii vechi au fost descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate de Alexandru Artimon în perioada 1969-1973.

                                     

1.3. Demografie Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț

Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci” din Volovăț este o biserică ctitorită de Ștefan cel Mare între anii 1500-1502 7008-7010 în satul Volovăț județul Suceava și este în lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare LMI SV-II-m-A-05674.

În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică: "Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn gospodar al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul lor fiu Bogdan Voievod, au zidit casa hramul aceasta întru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 =1500 și s-a sfârșit în anul 7010 =1502, iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14”. Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției.



                                     

2.1. Istoric Atestare documentară

  • A doua atestare documentară, demonstrată de preotul Dumitru Valenciuc în excelenta sa monografie, "Volovățul și locuitorii săi: Repere pentru o monografie”, ca aceasta este devansata până în prezent de data de 18 noiembrie 1393. În acea zi, într-un document provenit de la curtea lui Roman Voda este menționat în sfatul domnesc "Stanislava Elovscovo", Stanislav de Elova. Stanislav de la Elova un boier de origine maramureșeană care și-a stabilit curtea aici, adică în Volovăț. A fost un apropiat al lui Dragoș al Moldovei. Dragos a venit în Moldova, în 1347, însotit de oameni tineri, capabili de lupta. Dacă Stanislav ar fi avut atunci 20-25 de ani, în 1393 se apropia de sfârșitul vieții.
  • Prima atestare documentară a Volovățului este acceptată în data de 28 iunie 1401, atunci cînd Alexandru cel Bun întărea împreuna cu "panul Giurgiu de la Valhoveț" dania în satul Plotunești de la Strunga, făcută unui boier.

Faptul că a rămas în sfatul domnesc și sub urmașii lui Dragos și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumită autoritate: era vechi, din Carpati. Dupa disparitia lui Stanislav de Elova, este consemnat ca stapân al Volovățului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramuresean din suita lui Dragos Voda.

În 1421, dupa ce Papa a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniană Rimgailla, o catolică înfocată, domnitorul face o generoasă danie fostei sale sotii, constând în târgul Siret și Volovatul: "Cu satele și cătunele, cu morile și cu heleșteiele, și cu vămile, și datoriile și cu darile, cu produsele și veniturile și cu toate bunurile, cari asculta de acest Tîrg de Șiret și Volhoveț, neloîndu-se nimic pentru noi îndărăt de aici înainte, le-am dat, cît va fi în viață, surorii Domnului nostru, craiul Poloniei și altor țări și marelui cneaz Alexandru sau Vitold, Cneaghinei Rimgailla, fosta soție a noastra”.

Administrativ, Volovățul a fost o vreme ocol domnesc, indicând că a fost un grup de sate domnești alăturate unui târg, cetate sau curte. În documentul din 13 decembrie 1421 sunt amintite sate care erau anexate de târgul Siret și Volovăț, astfel fiind prima mențiune despre un grup de sate ascultătoare de un ocol. În documentul din 19 iunie 1456 sunt și sate ascultătoare de Volovăț "din vechime”. Mai mult, llie Voievod zălogea panului Didrih amintea de "curtea noastră de la Volovăț”. Mai apoi, pierzându-și importanța, Volovățul intră sub ascultarea ocolului Bădeuților. Așadar la 20 iunie 1589 intră sub stapânirea Mănăstirii Sucevița.

                                     

2.2. Istoric Sub dominație habsburgică

Vremurile tulburi din istoria Moldovei, mai ales a celei de sus, anexată și intrată sub conducerea Coroanei de Habsburg 1775. În 1774, este menționat ca făcând parte din ocolul Vicovelor, iar un an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidența din 1783 ne arăta Volovățul ca facând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, satul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn pe care îl administreză pâna în 1919, când acesta trece în componența Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este mentionat pentru ultima data cătunul Vadul Vlădichii, ca facând parte din Volovăț.

De-a lungul timpului, pe pamântul altă data aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comuna Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, apartinând, la fel ca și Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așeaza locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astazi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la 1700, se așează aici câteva familii venite din Straja, apoi, huțani de la Breaza Câmpulung Moldovenesc. Se organizează repede, având în 1780 un vornic, Becica Vasile, mai ales după ce, prin 1750, aici se așează și familii venite din Ardeal. În 1862-1871, apare comuna Burla, ce cuprindea satul Pleșa, iar din 1925, parțial, cătunul Bodnareni. din 1950 este din nou sat, pierzând însa cătunul Bodnareni și intrând în componenta comunei Volovăț.

                                     

3. Educație

În 1859, septembrie 22 pe plan local, în ciuda unei intense opoziții, se hotărăște înființarea școlii, iar în 1860, august 20 se deschid cursurile primei școli din Volovăț. În prezent Școala cu clasele I-VIII Volovăț este amplasată în centrul comunei având trei corpuri: A, B, C, toate corpurile sunt formate din parter și etaj aflându-se sunt în aceeași curte. Corpul A este construit in anul 1898 și este din cărămida, acoperit cu tablă. Corpul B este construit in 1973 din caramida și acoperit cu tablă, iar corpul C din 1986 fiind constriut din aceeiași materiale. În copul C funcțonează și grădinița. În scoală invață un număr de 200 preșcolari, cuprinși în 8 grupe de grădiniță, de vârstă cuprinsă între 3 și 7 ani, iar un număr de 529 de copii sunt elevi în clasele I-VIII, fiind de obicei câte trei clase per generație.

                                     

4. Toponimie

În ceea ce privește părțile de moșie, situația sta altfel. Pentru numirea țarinilor, a pădurilor, a pâraielor, s-a folosit o varietate de noțiuni stabilite din punct de vedere istoric. Hotărniciile din 1744, 1768, 1783 ne dau denumirile vechi ale acestor țarini, păstrate pana astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, In Bare, La Maliniș - La Mălini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliște Săliște, Saga, Toloacă, Vadul Vladichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie Scruntari. La fel si dealurile Dealul Burlei, Scorpan, Văile Carpenis, Piciorul Robanului, pădurile sau rapile. Unele denumiri au dispărut astăzi sau nu mai sunt pe teritoriul actual al acestui sat: La Fântâna Putredă, Poiana Grozăi, Poiana Trifului numita in 1768 - "Unghiul lui Trif”, dar toate ne ajuta sa stabilim intinderea de alta data a moșiei.



                                     

5.1. Monumente istorice Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț

În locul bisericii de lemn Biserica de lemn din Putna, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică:

"Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn gospodar al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul lor fiu Bogdan Voievod, au zidit casa hramul aceasta întru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 =1500 și s-a sfârșit în anul 7010 =1502, iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14".

Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției.

Biserica a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților 1750-1789, dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Sucevița.

                                     

5.2. Monumente istorice Biserica de lemn din Volovăț

După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoș Vodă 1351-1353 a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legenda că biserica de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă.

Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului Mihai Racoviță confirmă spusele cronicarului:

                                     

6. Economie

Activități economice principale

  • Tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan
  • Transport internațional
  • Prelucrarea lemnului
  • Comerț cu amănuntul
  • Agricultură
  • Creșterea animalelor
  • Panificație
  • Morărit și panificație
                                     

7. Personalități

Printre preoții care au slujit aici se numără:

  • dr. Orest Mirăuță – geolog, cartograf un cercetător.
  • prof. univ. dr. Victor Neculce - un universitar de filosofie;
  • Ioan Grigorovici - paroh pe la 1825.
  • arhipresviterul stavrofor Constantin Tarangul 1823-1910 - paroh de Volovăț 1868-1910, protoiereu al Rădăuților. El a fost căsătorit cu Maria Turcan 1835-1922 din Crasna, având împreună 18 copii, printre care Erast Tarangul 1870-1938 - prefect al Districtului Suceava 1905-1912, consilier guvernial 1912-1918, subsecretar de stat pentru finanțe în Guvernul provizoriu al Bucovinei prezidat de Iancu Flondor 1918-1919, senator de Suceava și Siret 1919-1921. Constantin Tarangul a fost înnobilat în anul 1908, la jubileul de 60 de ani a împăratului Franz Joseph I, primind titlurile de Cavaler al Ordinului Franz Joseph și Edler von Valea Utsei.
  • Constantin Taniu Dracinschi – poet; prof.
  • Dimitrie Diaconovici și Nichifor Lupăștean, doi iconari renumiți mari binefăcători ai bisericii;
  • Petru I. Vicol – primar;
  • Giurgiu Giurgea - boierul din Volovăț;
  • prof. Clement Antonovici – poet;
  • dr. Erast Tarangul – prefect de Suceava;
  • Isidor Zavadovschi 1861-1916 - paroh
  • Stanislav de Eloha > Ialova > Ialovăț > Volovăț, atestat pe la 1393;
  • Ghedeon Coca – poet;
  • eroul Bordei Gheorghe, decedat în anul 1969 ;
  • Pentelei Cojocar, Ioan Gh. Antonovici, oameni politici și de stat;
  • Mihai Vicol – autor de gramatici;
  • Mircea Grunchievici – poet și dramaturg;
  • prof. Lazăr Vicol – traducător;
  • dr. Eugen Tarangul – prefect;
  • Dumitru Valenciuc - paroh. A publicat mai multe cărți, printre care: "Volovățul și locuitorii săi: Repere pentru o monografie” și "Volovăț: Pași prin istorie”.
  • prof. Gabriel Băleanu - participant la organizarea în primă fază a Serbării Naționale de la Putna, din 1871.
  • Nichifor Robu – senator
  • dr. Simeon Hâj – prefect și "Drept al popoarelor”, proclamat ca atare de Statul Israel;


                                     

8.1. Obiective turistice din localitate și împrejurimi Localitate

  • Biserica monument istoric "Biserica Înălțarea Sfintei Cruci” ctitoria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt 1500-1502
  • Monument ridicat în memoria cununiei Iracle Porumbescu și Emilia Clodnițchi, având inscripția: "În această biserică, la 20 august 1850, au primit Sfânta Taină a cununiei Iraclie și Emilia Porumbescu, părinții nemuritorului Ciprian Porumbescu”.
  • Partheonul de la Volovăț, În memoria a 23 de personalități din Volovăț a fost amplasată câte o placă de marmură albă pe zidul de incintă al complexului. Dintre aceștia menționăm pe următorii: Stanislav de Eloha atestat pe la 1393, Ioan Antonovici 1854-1913 - mare binefăcător, prof. Lazăr Vicol 1859-? - autor de manuale, dr. Erast Tarangul 1870-1938 - senator, dr. Eugen Tarangul 1875-1961 - prefect al Sucevei, dr. Constantin Taniu Dracinschi 1875-1932 - poet, prof. Mihai Vicol 1876-1942 - autor de manuale, arhiprezbiter stavrofor dr. Oreste Tarangul 1877-1960 - consilier mitropolitan, Nichifor Lupăștean 1878-1947 - pictor iconar, dr. Simeon Hâj 1895-1988 - drept al popoarelor, Nichifor Robu 1902-1977 - senator, prof.dr. Victor Nedelcu 1907-1977 - profesor univ. de filosofie etc.
  • Monument arheologic "Ruinele Bisericii și Curții Boierești”
  • Ruinele vechii biserici de lemn construită de Dragoș Vodă în anul 1353
  • Biserica de lemn din Putna 1353 – cea mai veche biserică de lemn din Europa, ctitorie a lui Dragoș Vodă în satul Volovăț, mutată de Ștefan cel Mare în Putna
  • Bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dezvelit în 2003 în curtea bisericii, din piatră artificială realizat de către sculptorul Lucian Tudorache n. 1965, cu contribuția lui Valerian, Lăcrămioara și Silvana Zub.
  • Necropolă tumulară
                                     

8.2. Obiective turistice din localitate și împrejurimi Împrejurimi

  • Biserica Sfânta Treime din Siret 1352
  • Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca 1612-1622 – ctitorie a domnitorului Tomșa Vodă
  • Mănăstirea Putna 1469 – ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare
  • Chilia lui Daniil Sihastrul din Putna
  • Rezervația Naturală "Ochiuri”
  • Complexul muzeal de la Marginea
  • Mănăstirea Sucevița 1582 – monument UNESCO
  • Muzeul sătesc Toader Hrib din Arbore
  • Casa memorială "Ion Nistor” din Bivolărie, Vicovu de Sus
  • Muzeul Furman din Dornești
  • Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore 1502 – ctitorie a hatmanului Luca Arbore, monument UNESCO
                                     

9. Bibliografie

  • Dumitru Valenciuc, Ursu Constantin-Emil - Pași prin istorie, Suceava, Editura Bucovina Istorică, 2002.
  • Gheorghe Balș - "Bisericile lui Ștefan cel Mare”, în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” BCMI, 1925, p. 130-132.
  • Ștefan S. Gorovei - "Biserica de la Volovăț și mormîntul lui Dragoș Vodă”, în "Mitropolia Moldovei și Sucevei”, 1971, nr. 5-6, p. 374-383.
  • Dumitru Valenciuc - Volovățul și locuitorii săi: Repere pentru o monografie, Editura Mușatinii, Suceava, 2000.
  • I.G. Negură - "O ctitorie a lui Ștefan cel Mare puțin cunoscută: biserica din Volovăț”, în "Altarul Banatului", 1945, nr. 8-12.
                                     

10. Legături externe

  • - "Bucovinean nu-i cel născut în Bucovina, ci cel ce trudește pentru Bucovina!”
  • Biserica Inaltarea Sfintei Cruci - Volovat, 23 august 2012, CrestinOrtodox.ro
Free and no ads
no need to download or install

Pino - logical board game which is based on tactics and strategy. In general this is a remix of chess, checkers and corners. The game develops imagination, concentration, teaches how to solve tasks, plan their own actions and of course to think logically. It does not matter how much pieces you have, the main thing is how they are placement!

online intellectual game →