Back

ⓘ Jibou



Jibou
                                     

ⓘ Jibou

Jibou este un oraș în județul Sălaj, Transilvania, România, format din localitatea componentă Jibou, și din satele Cuceu, Husia, Rona și Var. Conform recensământului din anul 2011, Jibou are o populație de 10.407 locuitori.

În Jibou există una dintre cele mai interesante grădini botanice din România, situată pe fostul domeniu al nobililor maghiari Wesselényi. De asemenea, în partea dinspre Zalău, există din vechime Băile Jibou, care folosesc efectele curative ale unui izvor de apă minerală sărată, cu proprietăți asemănătoare celor de la Băile Herculane. Municipalitatea a organizat un parc industrial, care urmează să polarizeze forța de muncă de pe Valea Someșului.

                                     

1. Geografie

Orașul Jibou este amplasat în partea de nord-est a regiunii istorice Crișana, la limita cu regiunea Transilvania, în partea de nord-est a județului Sălaj, pe malul stâng al râului Someș, la confluența acestuia cu Agrijul. Se găsește la o distanță de 25 km nord-est de municipiul Zalău, reședința administrativă a județului Sălaj, de care este legat prin drumul național 1H și drumul județean 108A, precum și de calea ferată.

În componența administrativă a orașului Jibou intră și patru sate: Cuceu, Husia, Rona și Var. Ca unitate administrativă, se învecinează cu comunele: Someș-Odorhei spre nord, Creaca spre sud, Mirșid spre vest și Surduc spre est.

Teritoriul orașului Jibou este așezat în sudul Depresiunii Guruslău. În cea mai mare parte se întinde pe terasa a doua a Someșului, care este de fapt și cea mai mare ca întindere, dar și în lunca Someșului și pe terasa a treia a acestuia. Satele Rona și Husia sunt așezate pe niște poduri de terase, situate pe dreapta Someșului. Satul Cuceu s-a dezvoltat de-a lungul Văii Fânațelor, afluent pe stânga al Văii Sărate, iar satul Var pe terasa a doua și a treia a Someșului, dar o parte și în lunca acestuia. Din punct de vedere fizico-geografic, orașul este mărginit spre vest de Dealurile Sălajului 338 m altitudine în hotarul Cuceului, spre est de Culmea Prisnelului cu altitudinea de 438 m în Piscuiul Ronei, spre sud de Dealul Dumbrava 558 m altitudine, Depresiunea Agrijului și interfluviul Agrij–Almaș, iar spre nord de șesul neted al Depresiunii Guruslău. Piscuiul Ronei, cunoscut de localnici și ca Țugluiul Turbuțâi sau Dealul lui Racoți maghiară: Rákóczi-hegy este un masiv prezent pe lista națională a rezervațiilor naturale, datorită bogăției de fosile provenite în special din sedimente marine terțiare. De altfel, aici au fost descoperite și rămășițe mai vechi: coaste și dinți de dinozauri de la sfârșitul Cretacicului.

                                     

1.1. Geografie Climă

Prin poziția sa, orașul Jibou se încadrează în sectorul cu clima continentală moderată, caracteristic regiunilor vestice și nord-vestice ale țării și este supus unei circulații vestice predominante, în timpul iernii predomină invaziile de natură maritim-polară dinspre nord-vestul continentului, iar vara, aerul cald dinspre sud-vest, în cadrul activității ciclonice nord-mediteraneene deplasate spre nord. Ca urmare, climatul orașului Jibou se caracterizează printr-un potențial termic ridicat, amplitudini termice relativ scăzute și cu precipitații bogate.

                                     

2. Istorie

Târgușorul oppidum Sibó a constituit un punct de popas important pe drumul sării de la Dej, care era adusă fie cu căruțele, fie cu plutele pe firul Someșului. În decursul timpului, orașul Jibou este menționat sub mai multe denumiri. Din anul 1219 este menționată pentru prima oară această așezare sub denumirea de villa Chybur, ca mai târziu, să apară sub alte denumiri cum sunt Zybo la 1460, opidum Sibo la 1564, Zsibou la 1750 și Jibău la 1854. Celelalte localități componente au fost consemnate puțin mai târziu: Rona în anul 1338, Cuceu în anul 1388, Husia în anul 1405 și Var în anul 1469. Ca vechime, localitatea Jibou poate fi considerată mai veche decât prima sa atestare documentară, ținând cont de faptul că drumul roman care lega castrul de la Tihău cu cel de la Porolissum, trecea prin hotarul ei. Dezvoltarea localității Jibou a continuat în epoca feudală, dar a avut de suferit de pe urma invaziilor turcești cum au fost cele din 1610 sau 1665.

În 11 noiembrie 1705, oștile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville și au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluționară pașoptistă din Europa, formată din circa 8.000 de soldați comandați de generalul Kazinczy.

Un rol important în evoluția Jiboului a avut-o familia Wesselényi, care a construit aici un castel încă în anul 1584, din care în zilele noastre se mai păstrează doar urmele de fundație. Construcția actualului castel în stil baroc, unul din cele mai frumoase din Transilvania, a început în anul 1778 și a durat mai bine de 30 ani. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost contele Miklós Wesselényi, care a trăit între 1796–1850. A luptat pentru eliberarea iobagilor, fiind considerat liderul opoziției nobiliare maghiare reformatoare, care lupta împotriva conservatorismului monarhiei Casei de Habsburg. În toată această perioadă, pe moșia acestei familii au fost introduse o serie de metode moderne de lucru al pământului, s-au adus vite și cai de rasă, a început furajarea în stabulație a animalelor, s-au ținut concursuri de cai și s-a organizat dresajul câinilor. În urma foarte bunei organizări a activității de pe moșie, forțele de producție s-au dezvoltat necontenit și s-a extins schimbul de produse cu alte regiuni. Rezultatul acestora a fost introducerea noilor relații de producție capitalistă, atât pe moșie, cât și în așa-zisa industrie formată din atelierele meșteșugărești, câteva fabrici de mici dimensiuni, dintre care cea mai importantă a fost cea de cărămidă și din morile de pe Valea Agrijului.

După construirea căii ferate și darea în funcțiune a gării 1890, în oraș s-a stabilit o importantă comunitate evreiască, care a fost deportată la Auschwitz în primăvara anului 1944. Depoul CFR datează din 1937. După război, Jiboul a funcționat ca centru de raion până în 1960 și a devenit oraș în 1968. Localitatea a fost inundată de revărsarea râului Someș în 1970, inundație provocată de ruperea unui dig în amonte.



                                     

3. Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Jibou se ridică la 10.407 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.306 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români 78.89%. Principalele minorități sunt cele de maghiari 11.45% și romi 5.61%. Pentru 3.85% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși 68.73%, dar există și minorități de reformați 10.45%, penticostali 7.17%, baptiști 3.86%, martori ai lui Iehova 2.11%, romano-catolici 1.45% și greco-catolici 1.22%. Pentru 4.42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

                                     

4. Politică și administrație

Orașul Jibou este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Dan Ghiurco ​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2016. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Primari după 1989

  • 30 martie–28 iunie 2016: Ioan Bujor
  • 1990–1992: Virgil Oros
  • 28 iunie 2016–prezent: Dan Ghiurco
  • 1996–2000: Liviu Sâmpălean
  • 7 mai 2015–29 martie 2016: Ana Claudia Indreieș
  • 1992–1996: Iuliu Sabin Pop
  • 2000–2008: Augustin Borz
  • 2008–6 mai 2015: Eugen Bălănean
                                     

5. Economie

De-a lungul timpului, Jiboul și-a păstrat caracterul predominant agricol și meșteșugăresc. Dacă înainte de 1968 avea o singură unitate industrială, "Steaua Roșie”, care producea articole de tâmplărie, în anii care au urmat s-au construit și sau extins: integrata de in, întreprinderea de confecții, topitoria de in, fabrica de produse lactate, întreprinderea minieră, depoul CFR, secții ale Întreprinderii de Armături Industriale din Fontă și Oțel Zalău, Ceramica Zalău, unitatea forestieră de exploatare și transport, cooperativele meșteșugărești Colectivul Meșteșugarilor și Progresul și altele. Din păcate, în anii de după 1989, unele din aceste unități economice și-au încetat activitatea, altele s-au reprofilat, adaptându-se într-un fel sau altul economiei de piață. Efectul cel mai îngrijorător îl reprezintă numărul mare al șomerilor, fapt care se răsfrânge asupra nivelului general de trai al locuitorilor.

                                     

5.1. Economie Industria

Din punct de vedere industrial, orașul Jibou s-a profilat, în timp, pe unele ramuri ale industriei ușoare, de prelucrare a lemnului, alimentară, meșteșugărești și de construcții. Unitățile productive au capacități de producție mici, dar valorifică optim principalele resurse materiale și umane ale zonei.

                                     

5.2. Economie Agricultura și silvicultura

Terenurile fertile din lunca și terasele Someșului au favorizat cultivarea principalelor plante agricole, precum și creșterea animalelor. Alături de suprafețele cultivate, apar și sectoare acoperite cu păduri de foioase, care întregesc peisajul natural al zonei.

                                     

5.3. Economie Comerțul

Poziția geografică a orașului a favorizat amplasarea unei piețe de desfacere a produselor de origine industrială și agricolă, precum și a unui obor de animale.

                                     

5.4. Economie Sistemul bancar

Circulația monetară la nivelul orașului și a împrejurimilor este asigurată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni, Băncii Comerciale Române, Bancii Române de Dezvoltare, Trezorerie, Cooperativa de Credit. În domeniul asigurărilor funcționează următoarele unități: Asirom, Unita, Ardaf.

                                     

6. Transporturi și telecomunicații

Situat într-o zonă de interferență a căilor de comunicații, Jibou înlesnește legăturile feroviare și rutiere către Zalău, Baia Mare, Dej, Cluj-Napoca și altele. Acestea sunt asigurate de linia ferată magistrală București–Satu Mare, care trece prin gara Jibou, și de drumurile naționale și județene. Serviciile de poștă și telecomunicații sunt asigurate de două oficii poștale și unul telefonic, care dispune de o centrală automată, în curând digitală.

                                     

7. Educație

Registrele școlii confesionale calvine sunt conduse cu începere din 1746, dar instituția este mult mai veche. Învățământul de stat datează din 1895. Conform monografistului Petri Mór, aici a funcționat, către sfârșitul secolului al XIX-lea, prima grădiniță de copii din Ardeal, cu Teleki Júlia ca educatoare.

În prezent, instruirea tinerilor din Jibou și comunele învecinate este asigurată prin intermediul a trei grădinițe, o școală gimnazială "Lucian Blaga”, Clubul Copiilor și două licee unul teoretic – "Ion Agârbiceanu” și unul tehnologic – "Octavian Goga”. În cadrul Centrului de Cercetări Biologice de pe lângă Grădina Botanică se desfășoară activități de cercetare și dezvoltare în domeniul biologiei, educație–formare–specializare, microproducție, activități muzeistice și turistice.

                                     

8. Cultură

Folcloristul Ioan Taloș a semnalat în zonă existența a două colinde specifice: corinda cu zidari o versiune inedită a legendei "Monastirii Argeșului” și corinda cu fata de maior o variantă disputată a "Mioriței”.

Filiala ASTRA din Jibou a fost condusă de preotul greco-catolic Laurențiu Bran, primul român care a tradus poeziile lui Mihai Eminescu într-o limbă străină. Traducerile au apărut cu începere din 1889, la Șimleu Silvaniei.

Casa de cultură s-a mutat într-o clădire nouă, în 1967, renovată în 2014–2016. Aici a lucrat multă vreme ca director profesorul Andrei Mureșan, autorul unei prime monografii turistice; în prezent, funcția este deținută de profesorul de istorie Mihai Petriș. Alte monografii au fost întocmite de Leontin Postoș, Ion Ivănescu, Viorel Tăutan, Eva Ianchiș, Gheorghe Coste, Iosif Daróczi și György Györfi-Deák.

Biblioteca orășenească a fost înființată în 1948 și de atunci a fost mutată de mai multe ori în diferite locații. În prezent, colecțiile ei cuprind peste 50.000 de volume și publicații. Găzduiește o valoroasă colecție de signopaginofilie semne de carte și de cartofilie fondul Victor Pop. Din 2010 a fost conectată la rețeaua informatică a bibliotecilor Biblionet. Mai multe lucrări vechi și greu de găsit, precum și periodicele locale au fost scanate și postate online pe un "raft electronic”. Cărțile similare în limba maghiară sunt găzduite de Biblioteca Electronică Maghiară din Budapesta.

În 2006 poetul optzecist Viorel Mureșan a obținut titlul de cel mai mare haijin autor ce scrie haiku, specie japoneză de poezie cu structură fixă din țară.



                                     

8.1. Cultură Clădiri reprezentative

  • Muzeul orășenesc, găzduit de Casa de Cultură
  • Biserica reformată secolul al XIII-lea
  • Cazinoul, azi sediul arhiepiscopiei ortodoxe
  • Castelul Béldy 1903, azi spital de neuropsihiatrie
  • Primăria 1907
  • Biserica catolică secolul al XIII-lea
  • Cripta Wesselényi secolul al XVIII-lea
  • Gara veche 1890
  • Judecătoria 1906, azi spitalul orășenesc
  • Castelul Wesselényi 1796
                                     

9. Sport

În oraș există mai multe stadioane cu gazon natural sau artificial, un teren de tenis zgură și două săli de sport. Aici joacă mai multe echipe de fotbal, juniori și seniori, dar faima a fost adusă de echipa de handbal băieți din care provine olimpicul Ștefan Birtalan și antrenorul Gheorghe Tadici.

                                     

10. Personalități

  • Miklós Wesselényi 1796–1850, om de stat, membru al Academiei Maghiare de Științe
  • Ștefan Birtalan n. 1948, handbalist
  • Cornel Damian n. 1960, episcop romano-catolic
  • Pavel Abraham n. 1948, inspector general al Poliției Române
                                     

11. Bibliografie

  • Ion Ivănescu 2005. Jiboul la 800 de ani. Zalău: Editura Silvania.
  • Iosif Daróczi, Gheorghe Coste 2002. Jibou 2002 monografie. Consiliul Local Jibou.
  • Vasile Diaconescu 1985. Grădini botanice din România. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
  • Liceul teoretic "Ion Agârbiceanu” Jibou 50 - Vârstele școlii 1957-2007. Baia Mare: Biblioteca județeană "Petre Dulfu”. 2007.
  • Dumitru Ilea 1936. Monografia școalei primare din comuna Jibou. Zalău: Tipografia "Luceafărul”.
                                     

12. Legături externe

  • Blogul Bibliotecii Orășenești Jibou
  • Primăria orașului Jibou
  • Curiozități sălăjene, articole publicate de Györfi-Deák György
  • Liceul Teoretic "Ion Agârbiceanu” Jibou
  • Obiectivele turistice din Jibou
  • Casa Orășenească de Cultură Jibou pe Facebook
  • Grădina Botanică "Vasile Fati” Jibou
Free and no ads
no need to download or install

Pino - logical board game which is based on tactics and strategy. In general this is a remix of chess, checkers and corners. The game develops imagination, concentration, teaches how to solve tasks, plan their own actions and of course to think logically. It does not matter how much pieces you have, the main thing is how they are placement!

online intellectual game →